Seneca Citate

„Celelalte vicii pot fi ascunse și hrănite în taină; mânia se arată pe față și se vede pe chip, și cu cât e mai mare, cu atât clocotește mai vădit.”

„Neamul omenesc s-a născut pentru întrajutorare, mânia pentru pieire reciprocă: cel dintâi iubește tovărășia, cealaltă înstrăinarea.”

„Sunt unele lucruri al căror început stă în puterea noastră, dar care, odată ce au crescut, ne târăsc cu propria lor forță și nu ne mai lasă cale de întoarcere.”

„Cea mai de încredere virtute este aceea care se cercetează îndelung și cu grijă, se stăpânește și pășește în față încet și chibzuit.”

„Oricine se declară nevinovat se uită mai degrabă la martorii din afară decât la propria conștiință.”

„Nimic nu-i șade mai rău celui care aplică o pedeapsă decât mânia, pentru că pedeapsa are cu atât mai multă putere de a îndrepta dacă sentința este rostită cu judecată chibzuită.”

„Și ce poate fi mai nedemn de înțelept decât ca patimile lui să depindă de răutatea altora?”

„Ca să nu te mânii pe fiecare în parte, trebuie să-i ierți pe toți laolaltă, trebuie să acorzi iertare întregului neam omenesc.”

„Împotriva unor rele statornice și prolifice e nevoie de o luptă cu suflu lung; nu, desigur, ca să le înăbușim, ci doar ca să nu ne copleșească.”

„Tot ce îi îngrozește pe alții se teme pentru sine.”

„Relele de care suferim pot fi vindecate și, de vreme ce ne-am născut cu o înclinație firească spre bine, natura însăși ne va ajuta dacă ne străduim să ne îndreptăm viața.”

„Ce poate fi mai odihnitor decât o minte liniștită și ce poate fi mai trudnic decât mânia?”

„Înțeleptul să fie cumpătat, iar când lucrurile trebuie făcute cu oarecare vigoare, să cheme în ajutor forța, nu mânia.”

„Și jocurile vor fi de folos: căci plăcerea cu măsură destinde mintea și o aduce la echilibrul cuvenit.”

„Ar trebui să lăsăm mereu să treacă o vreme, căci timpul dezvăluie adevărul.”

„Ușurința de a crede ce auzim pricinuiește foarte mult rău; adesea n-ar trebui nici măcar să ascultăm, pentru că uneori e mai bine să fii înșelat decât să bănuiești înșelăciune.”

„Nimic, așadar, nu hrănește mai mult mânia decât luxul fără măsură și mereu nemulțumit: mintea trebuie călită prin asprimi, ca să nu simtă nicio lovitură care nu e grea.”

„Să zicem că suntem pedepsiți; să ne gândim nu doar la ce suferim, ci și la ce am făcut: să ne judecăm viața trecută.”

„Cu cât mai departe se întind regulile datoriei decât cele ale legii!”

„Ce poate fi mai nedrept decât să crezi pe ascuns și să te mânii pe față?”

„Așa cum toate membrele lucrează în armonie, pentru că întregul trup are interesul să-l păstreze teafăr pe fiecare, tot așa oamenii trebuie să se cruțe unii pe alții, pentru că s-au născut pentru viața în societate.”

„E propriu unui suflet mare să disprețuiască nedreptățile care i se fac; cea mai disprețuitoare formă de răzbunare este să nu-l socotești pe adversar vrednic de răzbunare.”

„Nimic nu e mai nedrept decât ca cineva să moștenească certurile tatălui său.”

„Dacă cineva se mânie pe tine, întâmpină-i mânia răsplătind-o cu binefaceri: o ceartă purtată doar de o parte cade de la sine; e nevoie de doi oameni ca să se lupte.”

„Cu cât mai glorios este să respingi de la tine toate nedreptățile și insultele, ca unul care poartă o armură de nepătruns pentru orice armă; căci răzbunarea este o mărturisire că am fost răniți.”

„Nu există dovadă mai mare de mărinimie decât ca nimic din ce ți se întâmplă să nu te poată stârni la mânie.”

„Așadar, întreprinderile noastre să nu fie nici mărunte, nici îngâmfate și nesăbuite; speranțele noastre să nu rătăcească departe de casă; să nu încercăm nimic care, dacă reușim, să ne facă să ne mirăm de propriul succes.”

„Ori de câte ori o dispută pare să se anunțe mai lungă sau mai aprinsă decât de obicei, să o oprim încă de la primele începuturi, înainte să prindă putere.”

„Nu toți oamenii se simt jigniți în același fel; trebuie deci să știi care e punctul tău slab, ca să-l păzești cu o grijă deosebită.”

„Cel care caută să afle ce se spune despre el, care scoate la iveală bârfe răutăcioase chiar dacă au fost spuse în taină, își distruge singur liniștea sufletului.”

„O mare parte dintre oameni își fabrică singuri nemulțumirile, fie nutrind bănuieli fără temei, fie exagerând fleacuri.”

„Să ne punem în locul celui pe care ne mâniem: acum, o părere nemăsurat de înaltă despre propria importanță ne face înclinați spre mânie, și suntem foarte dispuși să le facem altora ceea ce n-am putea îndura să ni se facă nouă.”

„Luptă din greu cu tine însuți și, dacă nu poți învinge mânia, nu o lăsa să te învingă: ai început să o biruiești dacă nu se arată, dacă nu i se dă frâu liber.”

„Gândurile noastre lăuntrice ajung treptat să fie influențate de ținuta noastră exterioară.”

„Nu-ți forma judecata după o oră sau după o zi: ia în seamă întreaga înclinație a minții tale; chiar dacă nu ai făcut niciun rău, ești totuși în stare să-l faci.”

„Cu cât nu e mai bine să vindeci o jignire decât să o răzbuni?”

„Nu-i va fi niciodată bine omului pentru care e un chin să vadă pe cineva căruia îi merge mai bine decât lui.”

„Dorința acelorași lucruri, care ar fi trebuit să fie o legătură de prietenie, devine izvor de certuri și de ură.”

„Toate simțurile noastre trebuie educate să devină puternice: din fire pot îndura mult, cu condiția ca sufletul să se ferească să le strice.”

„Mintea e destul de puternică pentru a îndura relele pentru care este pregătită.”

„Să ne liniștim pe deplin propria conștiință, dar să nu ne străduim deloc să dobândim renume.”

„Viața este un lucru care nu îngăduie risipa, iar noi nu avem timp de prisos de aruncat.”

„Suflarea aceasta, care ne e atât de dragă, ne va părăsi curând; până atunci, cât încă o tragem, cât trăim printre oameni, să practicăm omenia: să nu fim spaima sau primejdia nimănui.”

„E propriu unui suflet mare și bun să râvnească nu rodul faptelor bune, ci faptele bune înseși, și să caute un om bun chiar și după ce a dat de oameni răi.”

„Nimeni nu-și trece darurile în registru și nici nu cere, ca un creditor hrăpăreț, să-i fie înapoiate la ziua și la ora stabilită.”

„O binefacere nu poate fi pipăită și atinsă cu mâna: e un lucru care există doar în minte.”

„Prețuim mult mai mult ce vine dintr-o mână binevoitoare decât ce vine dintr-una plină.”

„Judecata sănătoasă trebuie să ne călăuzească binefacerile; trebuie să ținem seama de timp și de loc, și de caracterul celui care primește: acestea sunt greutățile din balanță care fac ca darurile noastre să fie bine sau rău primite.”

„Într-adevăr, pe mulți oameni îi face generoși lipsa de fermitate.”

„Să-i faci reproșuri unui om chiar în clipa în care îi faci un serviciu este curată nebunie: înseamnă să amesteci jignirea cu favorurile tale.”

„Amintirea neîncetată a propriilor servicii rănește sentimentele prietenului nostru.”

„Să ne ferim de lăudăroșenia deșartă: să tăcem și să lăsăm faptele să vorbească pentru noi.”

„Trebuie să privim la sfârșitul binefacerilor noastre, nu doar la începutul lor, și să dăm nu numai ce oamenii primesc cu bucurie, ci ce se vor bucura mai târziu că au primit.”

„Cel mai bun om este cel care dă cu dragă inimă, nu cere niciodată nimic înapoi și se bucură când i se întoarce ceva, pentru că, uitând cu adevărat ce a dat, primește ca și cum ar fi un dar.”

„Să ne gândim dacă n-ar trebui să fim și mai atenți când alegem față de cine să ne îndatorăm decât când alegem cui să dăm.”

„Mai întâi trebuie să-mi dai libertatea de a hotărî eu însumi, și abia apoi binefacerea ta.”

„Cine primește o binefacere cu recunoștință îi plătește prima rată.”

„Nu e nevoie de cuvinte; dacă simțim cum se cuvine, recunoștința ni se va citi pe chip.”

„Nu ne va lipsi niciodată un motiv de plângere dacă privim binefacerile pe dos.”

„Cei a căror minte e ațintită numai asupra a ceea ce speră să câștige privesc cu dispreț tot ce au deja.”

„Nimeni nu poate fi în același timp invidios și recunoscător, pentru că invidioșii sunt înclinați să se plângă și sunt triști, pe când cei recunoscători sunt veseli.”

„Binele de acum nu este încă pe deplin încheiat, o întâmplare nefericită îl poate întrerupe; viitorul e nehotărât și nesigur; dar ce a trecut e pus la adăpost.”

„Nu e niciun merit să fii recunoscător, dacă nu poți fi nerecunoscător fără primejdie.”

„Unele binefaceri îi costă mult pe cei care le fac, altele au mare preț pentru cei care le primesc, dar nu-i costă nimic pe cei care le fac.”

„O binefacere îi aduce omului recunoscător o bucurie fără sfârșit, dar pe cel nerecunoscător îl bucură doar o clipă.”

„Totuși, cine e atât de înălțat încât soarta să nu-l facă să aibă nevoie chiar și de ajutorul celui mai umil?”

„Toți oamenii coboară din aceeași tulpină; nimeni nu e de neam mai bun decât altul, decât în măsura în care firea lui e mai nobilă și mai potrivită pentru a săvârși fapte bune.”

„Așadar, fie că vorbești de natură, de destin sau de soartă, toate acestea sunt nume ale aceluiași Dumnezeu, care își folosește puterea în chipuri diferite.”

„Nimic nu trebuie făcut fără rațiune: o binefacere nu e cu adevărat binefacere dacă e făcută fără rațiune, căci rațiunea însoțește orice faptă onorabilă.”

„Natura ne dăruiește tuturor acest imens avantaj: lumina virtuții strălucește în mințile tuturor deopotrivă; chiar și cei care nu o urmează o văd.”

„Pe ce ne bizuim pentru siguranța noastră, dacă nu pe ajutorul dat unii altora?”

„E folositor să fii recunoscător; și totuși voi fi recunoscător chiar dacă asta îmi va face rău.”

„E mai bine să le faci bine și celor răi, ca să le faci bine celor buni, decât să le dai prea puțin celor buni de teamă să nu le faci bine celor răi.”

„Înțeleptul cântărește ambele părți: știe cât de mare e puterea greșelilor, cât de nesigure sunt treburile omenești, câte piedici stau în calea izbânzii planurilor.”

„E mai ușor să cârmuiești neamuri sălbatice, care nu suportă stăpânirea străină, decât să-ți înfrânezi propria minte și s-o ții sub propria stăpânire.”

„Nu-i faci cuiva o binefacere încetând să-l nedreptățești, și nici nu poate fi vreodată un serviciu bun să iei de pe cineva o povară pe care tu însuți i-ai pus-o.”

„Nimeni nu e atât de sus așezat de soartă încât să nu aibă nevoie de un prieten, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de nimic.”

„Dacă îi ești de folos prietenului tău doar când e la necaz și îi ești de prisos când totul îi merge bine, îți prețuiești prea ieftin propria valoare.”

„Cel care se gândește prea mult la a răsplăti o binefacere trebuie să presupună că prietenul său se gândește prea mult la a fi răsplătit.”

„Nimeni dintre cei care s-au dedicat cândva filosofiei nu ajunge vreodată cu totul rău; mintea i se colorează atât de adânc cu ea, încât nuanțele ei nu mai pot fi niciodată stricate și înnegrite de tot.”

„Răbdându-ți prietenul, îl vei face mai bun; mustrându-l, îl vei face în orice caz mai rău.”

„Prietenul nostru nu este omul care speram că este; totuși, spre deosebire de el, să rămânem aceiași care am fost.”

„Chiar și în cazul binefacerilor care par pierdute, blândețea va face mult bine; rănile sufletului trebuie îngrijite la fel de delicat ca acelea ale trupului.”

„Nimeni nu poate greși doar pentru sine, ci devine în mod necesar și cauza, și sfătuitorul greșelii altuia.”

„Să cercetăm așadar nu ce se face cel mai des, ci ce e cel mai bine să facem.”

„Binele suprem este un suflet care disprețuiește întâmplările sorții și își găsește plăcerea în virtute.”

„Fericit este, așadar, cel care poate judeca drept în toate; fericit este cel care, în împrejurările de acum, oricare ar fi ele, e mulțumit și se împacă bine cu condițiile vieții sale.”

„Omul trebuie să fie neinfluențat și să nu se lase biruit de lucrurile din afară; trebuie să se admire numai pe sine, să aibă încredere în propriul spirit și să-și rânduiască viața astfel încât să fie pregătit deopotrivă pentru soarta bună și pentru cea rea.”

„Poți, așadar, să declari cu îndrăzneală că binele suprem este unitatea sufletului: căci unde există acord și unitate, trebuie să fie de față și virtuțile; viciile sunt cele care se războiesc între ele.”

„Te înșeli, așadar, când mă întrebi pentru ce anume urmăresc virtutea: căci cauți ceva mai presus de ceea ce e cel mai înalt.”

„Plăcerea prea multă e dăunătoare; în virtute însă nu avem a ne teme de niciun fel de exces, pentru că măsura e cuprinsă în virtutea însăși.”

„Orice aș avea, nu-l voi aduna cu lăcomie și nici nu-l voi risipi cu nesăbuință.”

„Nu voi face nimic de dragul opiniei publice, ci totul din conștiință: ori de câte ori voi face ceva singur, voi crede că ochii poporului roman sunt ațintiți asupra mea în timp ce o fac.”

„Când mănânc și beau, scopul meu va fi să potolesc dorințele naturii, nu să-mi umplu și să-mi golesc pântecele.”

„Pe scurt, bogățiile mele îmi aparțin mie, tu le aparții bogățiilor tale.”

„Încetați, așadar, să le interziceți filosofilor să aibă bani: nimeni n-a condamnat înțelepciunea la sărăcie.”

„Așază-mă stăpân în casa unui om foarte bogat; așază-mă acolo unde vasele de aur și de argint sunt folosite pentru cele mai obișnuite treburi: nu mă voi socoti mai presus din pricina unor lucruri care, deși sunt în casa mea, nu fac totuși parte din mine.”

„Ori de câte ori cuiva îi e rușine să mărturisească adevărata cauză a suferinței sale și pudoarea îl face să-și împingă suferințele înăuntru, dorințele închise într-un spațiu strâmt, fără nicio ieșire, se sufocă unele pe altele.”

„Serviciile unui bun cetățean nu sunt niciodată în zadar: el face bine prin faptul că e auzit și văzut, prin expresia chipului, prin gesturi, prin hotărârea lui tăcută și chiar prin felul în care merge.”

„Trebuie însă să ne cercetăm mai întâi pe noi înșine, apoi treaba pe care ne propunem s-o facem, apoi pe cei pentru care sau împreună cu care o facem.”

„Mai presus de toate e necesar să ne facem o părere dreaptă despre noi înșine, pentru că de obicei credem că putem mai mult decât suntem în stare.”

„Nu iese nimic bun din a-ți sili mintea să se apuce de o muncă potrivnică firii ei: e zadarnic să lupți împotriva naturii.”

„Ar trebui să ne alegem drept prieteni oameni care sunt, pe cât posibil, liberi de dorințe puternice: căci viciile sunt molipsitoare, trec de la un om la vecinul lui și îi vatămă pe cei care le ating.”

„Privește universul: îi vei vedea pe zei cu totul lipsiți de avere, neavând nimic, deși dau totul.”

„În orice situație a vieții vei găsi distracții, destinderi și plăceri; cu condiția, desigur, să fii dispus să iei relele în ușor mai degrabă decât să le urăști.”

„Nicio situație nu poate fi atât de nenorocită încât o minte nepărtinitoare să nu găsească în ea nicio compensație.”

„Cheamă-ți în ajutor judecata sănătoasă împotriva greutăților: se poate îndulci ce e aspru, lărgi ce e prea strâmt și face ca poverile grele să apese mai ușor pe cel care le poartă cu pricepere.”

„Să nu-i invidiem nici pe cei aflați sus: culmile care ni se par înalte sunt abrupte și prăpăstioase.”

„Nu-mi va fi niciodată rușine să citez o vorbă bună pe motiv că vine de la un autor slab.”

„Să știi, așadar, că orice situație în viață e trecătoare și că ce i s-a întâmplat vreodată cuiva ți se poate întâmpla și ție.”

„Atât de adânc a prins rădăcini în noi răul acesta de a ne lăsa călăuziți de opinia altora, încât până și durerea, cea mai simplă dintre toate emoțiile, începe să fie mimată.”

„Totuși, trebuie să păstrăm măsura și în privința aceasta, căci e mare diferență între a trăi simplu și a trăi neîngrijit.”

„Mințile oamenilor au nevoie de destindere: după odihnă se ridică mai bune și mai viguroase.”

„E mare diferență între a slăbi strânsoarea asupra unui lucru și a-i da drumul.”

„Nu contează ce înduri, ci cum înduri.”

„Prosperitatea neîntreruptă nu poate îndura nici măcar o singură lovitură; dar cel care a dus o luptă neîncetată cu nenorocirile sale și-a făcut prin suferințe pielea mai groasă, nu se pleacă în fața niciunei năpaste și, chiar dacă se prăbușește, luptă mai departe în genunchi.”

„Te socotesc nefericit pentru că n-ai fost niciodată nefericit: ți-ai trecut viața fără să întâlnești un adversar; nimeni nu-ți va cunoaște puterile, nici măcar tu însuți.”

„Nu vă înspăimântați, vă rog, de lucrurile pe care zeii nemuritori le pun sufletelor noastre ca pe niște pinteni: nenorocirea este prilejul virtuții.”

„Dacă orice exces e dăunător, excesul de confort e cel mai dăunător dintre toate: tulbură creierul, duce mințile oamenilor spre închipuiri deșarte, întinde un nor gros peste granița dintre adevăr și minciună.”

„Obișnuința cu primejdia ne face s-o disprețuim.”

„Nu e nicio nefericire în ceea ce obișnuința a făcut să devină parte din firea omului: treptat, oamenii găsesc plăcere în a face ceea ce la început au fost siliți de nevoie să facă.”

„Ursitele ne călăuzesc, iar lungimea zilelor fiecărui om e hotărâtă din primul ceas al nașterii sale: fiecare cauză depinde de o cauză anterioară; un singur lanț lung al destinului hotărăște toate lucrurile, publice sau private.”

„Invulnerabil nu e ceea ce nu e lovit niciodată, ci ceea ce nu e rănit niciodată.”

„Însă soarta nu dă virtutea; prin urmare, nici nu o ia.”

„Virtutea este liberă, inviolabilă, de neclintit, de nezdruncinat și atât de călită împotriva nenorocirilor încât nu poate fi îndoită, darămite înfrântă de ele.”

„Oamenii buni trăiesc în pace între ei; cei răi sunt la fel de dăunători celor buni și unii altora.”

„Unii nu vor să audă de vârsta lor și de părul cărunt, și de tot restul la care oamenii se roagă să ajungă.”

„Cât de târziu e să începi să trăiești tocmai când trebuie să pleci din viață!”

„Iuțeala cu care ne folosim timpul trebuie, așadar, să se ia la întrecere cu iuțeala timpului însuși, iar noi trebuie să bem din el cum am bea dintr-un torent repede care nu va curge întotdeauna.”

„E privilegiul unei minți liniștite și împăcate să-și treacă în revistă toate părțile vieții; mințile oamenilor ocupați sunt însă ca animalele sub jug: nu se pot abate într-o parte și nici privi înapoi.”

„Adevărata înțelepciune stă în a nu te abate de la natură și în a-ți modela purtarea după legile și pilda ei.”

„Cu cât mai fericit e cel care nu datorează nimănui nimic, în afară de lucrurile de care se poate lipsi cu cea mai mare ușurință!”

„Toată viața e sclavie: de aceea fiecare să se împace cu soarta lui, să se plângă de ea cât mai puțin și să apuce orice bine îi stă la îndemână.”

„Un om nu e mai puțin tâlhar pentru că sabia i s-a încurcat în hainele victimei și a ratat ținta.”

„Oamenii pun cel mai mare preț pe daruri sau pe pensii și își închiriază munca, serviciile sau grija ca să le obțină: nimeni nu prețuiește timpul; îl dau cu mult mai ușor, ca și cum n-ar costa nimic.”

„Și totuși, nimic nu bucură sufletul atât de mult ca o prietenie credincioasă și plăcută.”

„Nu primim o viață scurtă, ci o facem noi scurtă, și nu suntem săraci în zile, ci risipitori cu ele.”

„Toată viața trebuie să o petreci învățând să trăiești și – lucru care te va surprinde poate mai mult – toată viața trebuie să o petreci învățând să mori.”

„Amânarea este cea mai mare risipă a vieții: ne smulge zi după zi și ne răpește prezentul, făgăduind ceva pentru mai târziu.”

„Sabia dreptății nu își are locul în mâinile unui om mânios.”

„Nimic nu e mai amar decât o lungă nesiguranță; unii pot îndura mai bine să li se stingă speranțele decât să li se amâne.”

„E mult mai bine să te dedici câtorva scriitori decât să-i răsfoiești pe mulți.”