Diatribe

„Pe scurt, dacă suntem atenți, vom vedea că ființa omenească nu suferă de nimic atât de mult ca de ceea ce e irațional și, dimpotrivă, nu e atrasă de nimic atât de mult ca de ceea ce e rațional.”

„Un taur nu se face dintr-odată, nici un om viteaz; ci trebuie să ne pregătim iarna pentru campania de vară și să nu ne aruncăm nesăbuit asupra a ceea ce nu ne privește.”

„Dacă un om ar putea să-și dea asentimentul, așa cum se cuvine, acestei învățături – că toți ne tragem în chip deosebit de la Dumnezeu și că Dumnezeu este tatăl și al oamenilor, și al zeilor –, cred că nu ar avea niciodată gânduri josnice sau meschine despre sine.”

„Iar dacă virtutea făgăduiește noroc, liniște și fericire, negreșit și progresul spre virtute este un progres spre fiecare dintre aceste lucruri.”

„Din tot ce există sau se întâmplă în lume e ușor să lauzi Providența, dacă omul are aceste două însușiri: facultatea de a vedea ce le aparține și ce li se întâmplă tuturor oamenilor și lucrurilor, și o fire recunoscătoare.”

„Și de ce să mă frământ pentru ceva ce se poate întâmpla, dacă am măreție sufletească?”

„Și totuși, eu îți voi arăta că ai puteri și mijloace pentru măreție sufletească și curaj; arată-mi tu ce puteri ai pentru a găsi cusururi și a aduce acuzații.”

„Căci care e scopul raționamentului? A stabili propozițiile adevărate, a le înlătura pe cele false, a-ți suspenda asentimentul față de cele care nu sunt limpezi.”

„De ce mai suntem încă leneși, nepăsători și moleșiți, și de ce căutăm pretexte ca să nu ne ostenim și să nu veghem la cultivarea rațiunii noastre?”

„Dar ne gândim la noi înșine ca și cum am fi doar stomacuri, intestine și părți intime; ne temem, dorim; îi lingușim pe cei care ne pot ajuta în aceste privințe și tot de ei ne și temem.”

„Așadar, despre tot ce vom descoperi că este totodată iubitor și conform rațiunii declarăm cu încredere că este drept și bun.”

„Într-un cuvânt, nici moartea, nici exilul, nici durerea, nici altceva de felul acesta nu este cauza pentru care facem sau nu facem ceva; ci propriile noastre opinii și voințele noastre (δόγματα).”

„Căci liber este acela căruia totul i se întâmplă după voința lui și pe care nimeni nu-l poate împiedica.”

„N-ar avea niciun preț să știi ceva, dacă știința s-ar potrivi după capriciul fiecăruia.”

„Acolo unde omul e fără voia lui, acolo e în închisoare.”

„Căci mărimea inteligenței nu se măsoară nici în lungime, nici în înălțime, ci în gânduri.”

„Nu le mulțumești mai degrabă zeilor că ți-au îngăduit să fii mai presus de lucrurile pe care nu le-au pus în puterea ta și că te-au făcut răspunzător doar pentru cele care sunt în puterea ta?”

„Dar dacă ai fost pus într-un asemenea loc mai înalt, te vei face îndată tiran? Nu-ți vei aminti cine ești și peste cine domnești?”

„Așadar, când ai închis ușile și ai făcut întuneric înăuntru, amintește-ți să nu spui niciodată că ești singur, căci nu ești; ci Dumnezeu e înăuntru, și duhul tău ocrotitor e înăuntru: ce nevoie au ei de lumină ca să vadă ce faci?”

„Te poate împiedica cineva să-ți dai asentimentul adevărului? Nimeni nu poate.”

„Dar, obiectezi tu: «Dacă îmi pui în față frica de moarte, mă silești». Nu, nu ceea ce ți se pune în față te silește, ci opinia ta că e mai bine să faci cutare și cutare lucru decât să mori.”

„Dar dacă cel mai mare rău este să fii lipsit de cele mai mari lucruri, iar cel mai mare lucru în fiecare om este voința sau alegerea, așa cum se cuvine să fie, și un om e lipsit de această voință, de ce te mai mânii și tu pe el?”

„Nu-ți admira hainele și atunci nu te vei mânia pe hoț.”

„De aceea trebuie să ne exersăm în lucrurile mici și, începând cu ele, să trecem la cele mai mari.”

„Dacă un om are vreo superioritate sau crede că are, deși nu are, un asemenea om, dacă e neinstruit, se va umfla negreșit de mândrie din pricina ei.”

„Căci, de fapt, le mulțumim zeilor pentru lucrurile în care ne punem binele.”

„De aceea, principala și prima lucrare a filosofului este să cerceteze reprezentările, să le deosebească și să nu admită niciuna fără cercetare.”

„Dar când e vorba de biata noastră facultate conducătoare, căscând și dormind, admitem fără grijă orice reprezentare, căci vătămarea nu se observă.”

„Cei mai mulți dintre noi se tem de amorțirea trupului și ar născoci orice mijloc ca să scape de așa ceva, dar de amorțirea sufletului nu ne pasă.”

„Ce e de mirare, așadar, dacă și în filosofie multe lucruri adevărate le par paradoxale celor fără experiență?”

„Acesta e, așadar, începutul filosofiei: ca omul să-și dea seama în ce stare îi este facultatea conducătoare; căci, când știe că e slabă, nu o va mai folosi pentru lucrurile cele mai grele.”

„Căci izvorul tulburării sufletești este acesta: să dorești ceva ce nu se întâmplă.”

„Dar omul acela a cumpărat lampa cu prețul acesta: pentru o lampă a devenit hoț, un om fără cuvânt și asemenea unei fiare.”

„Și tu, așadar, când nu poți face pe cineva să se răzgândească, fii sigur că e un copil și bate din palme împreună cu el; iar dacă nu vrei să faci asta, taci.”

„Este oare libertatea altceva decât puterea de a trăi cum alegem?”

„Dacă alegi să fii modest și loial, cine nu te va lăsa să fii așa?”

„Lucrurile în sine (materialele) sunt indiferente; dar folosirea lor nu este indiferentă.”

„Acolo unde pot fi împiedicat și silit, dobândirea acelor lucruri nu depinde de mine și nu este nici bună, nici rea; dar folosirea lor e fie rea, fie bună, iar folosirea depinde de mine.”

„Astfel, faptele modeste îl păstrează pe omul modest, iar cele lipsite de modestie îl pierd; faptele de loialitate îl păstrează pe omul loial, iar faptele contrare îl pierd.”

„Așa sunt încercate și cântărite lucrurile, când regulile sunt pregătite. Iar a filosofa înseamnă aceasta: a cerceta și a întări regulile; iar a te folosi de ele după ce le cunoști este fapta omului înțelept și bun.”

„Dar dacă pui o temelie putredă și șubredă, nu se va prăbuși oare mai repede biata ta clădire, cu cât vei pune deasupra ei mai multe materiale și mai solide?”

„Dă-mi un om căruia să-i pese cum va face un lucru, nu de dobândirea lui, ci căruia să-i pese de propria activitate.”

„Prin urmare, din lipsă de disciplină adăugăm mereu ceva la reprezentare și ne înfățișăm lucrurile mai mari decât sunt.”

„În general, așadar, dacă vrei să faci din ceva un obicei, fă-l; dacă nu vrei să-l faci obicei, nu-l face, ci obișnuiește-te să faci altceva în locul lui.”

„Căci îndepărtează frica de moarte și închipuie-ți câte tunete și fulgere vrei, și vei afla câtă liniște și seninătate este în facultatea conducătoare.”

„Am eu conștiința, pe care ar trebui s-o aibă un om care nu știe nimic, că nu știu nimic?”

„Căci, în general – nu te înșela –, orice vietate e legată de propriul interes mai mult decât de orice altceva.”

„Căci în principiul conducător al omului rău nu te poți încrede: e șovăielnic, n-are nicio regulă statornică după care să se îndrume și e copleșit, pe rând, de diferite reprezentări.”

„Există, așadar, și o pricepere a ascultării, așa cum există una a vorbirii?”

„Orice greșeală cuprinde o contradicție: căci, de vreme ce cel care greșește nu vrea să greșească, ci să aibă dreptate, e limpede că nu face ceea ce vrea.”

„Sufletul e ca un vas cu apă. Reprezentările sunt ca raza de lumină care cade pe apă. Când apa se mișcă, pare că se mișcă și raza, dar ea nu se mișcă.”

„Cârmuiește-ne ca pe niște ființe raționale: arată-ne ce ne e de folos și îl vom urma; arată-ne ce nu ne e de folos și ne vom întoarce de la el.”

„Căci pentru fiecare om, cauza faptelor sale este opinia.”

„Să ne cercetăm unul pe altul: dacă am vreo opinie rea, ia-mi-o; dacă ai tu vreuna, arat-o.”

„Ai vase de aur; dar vorbirea ta, opiniile tale, asentimentele tale, mișcările (năzuințele) tale, dorințele tale sunt de lut.”

„O să se întoarcă lumea cu susul în jos când vei fi mort?”

„Nu tot ce e greu și primejdios e potrivit pentru exercițiu; potrivit e ceea ce ne ajută să împlinim ce ne este propus.”

„Exersează-te, omule, dacă ești irascibil, să înduri când ești ocărât, să nu te superi când ești tratat fără cinste.”

„Și totuși omul trebuie să fie pregătit cumva și pentru aceasta (să fie singur): să-și poată fi de ajuns sieși și să-și fie singur tovarăș.”

„Orice mare putere (facultate) e primejdioasă pentru începători.”

„Trebuie să smulgi din oameni aceste două lucruri: aroganța (trufia) și neîncrederea. Aroganța este opinia că nu-ți lipsește nimic (că nu ești lipsit de nimic); iar neîncrederea este opinia că nu poți fi fericit când te înconjoară atâtea împrejurări.”

„Încetați, vă conjur pe zei, să admirați lucrurile materiale. Încetați să vă faceți sclavi, întâi ai lucrurilor, apoi, din pricina lucrurilor, sclavi ai celor care vi le pot da sau lua.”

„Orice mi-ai da, voi face din el ceva fericit, norocos, onorat, un lucru pe care omul îl va căuta.”

„Dulgherul nu vine să spună: Ascultați-mă vorbind despre arta dulgheriei; ci, după ce s-a apucat să construiască o casă, o face și dovedește că știe arta.”

„Căci orice facem, dacă nu-l raportăm la niciun scop, îl vom face în zadar; iar dacă îl raportăm la un scop greșit, vom rata ținta.”

„Vrei să faci bine sau să fii lăudat?”

„Căci cine e bun dacă nu știe cine este? Și cine știe ce este, dacă uită că lucrurile care au fost făcute sunt pieritoare și că nu e cu putință ca un om să fie mereu împreună cu altul?”

„Nu știi că omul bun nu face nimic de dragul aparențelor, ci de dragul de a face ce e drept?”

„Alege, așadar, dacă vrei să fii un mare băutor și pe placul foștilor tovarăși, sau un om cumpătat și neplăcut lor.”

„Dar dacă cititul nu-ți aduce o viață fericită și liniștită, la ce bun?”

„Dacă ești ca un lup, trebuie să muști și tu înapoi și să arunci cu mai multe pietre. Dar dacă te gândești la ce i se cuvine unui om, cercetează-ți cămara, vezi cu ce facultăți ai venit pe lume.”

„Și cine a trăit atâta vreme cu tine cât ai trăit tu cu tine însuți? Și cine are atâta putere să te convingă cât ai tu să te convingi singur; și cine îți e mai binevoitor și mai apropiat decât îți ești tu însuți?”

„Străduiește-te mai întâi să nu se știe ce ești: fii filosof pentru tine însuți (sau: filosofează pentru tine) pentru scurtă vreme.”

„Luptă cu tine însuți, readu-te la decență, la modestie, la libertate.”

„Și acum gândește-te că ți s-a încredințat propriul trup ca un cal: spală-l, șterge-l, ai grijă ca nimeni să nu-și întoarcă privirea de la el, ca nimeni să nu se ferească din calea lui.”

„Există vreo parte a vieții exceptată, până la care atenția să nu se întindă? Căci o vei face (orice lucru din viață) mai rău fiind atent și mai bine nefiind deloc atent?”

„Dar dacă într-adevăr te încrezi în mine, e limpede că te încrezi pentru că sunt loial și modest, nu pentru că ți-am povestit treburile mele.”

„Dar acum sunt o ființă rațională și trebuie să-l laud pe Dumnezeu: aceasta este lucrarea mea; o fac și nu-mi voi părăsi acest post cât timp mi se îngăduie să-l păstrez; și vă îndemn să vă alăturați și voi aceluiași cânt.”

„Și e bine să-ți cunoști propria pregătire și putere, ca în lucrurile la care nu te-ai pregătit să taci și să nu te superi dacă alții sunt în avantaj față de tine.”

„Tribunalul și închisoarea sunt fiecare un loc, unul înalt și celălalt jos; dar voința poate fi păstrată aceeași, dacă alegi s-o păstrezi aceeași în amândouă.”

„Dacă, așadar, trebuie să mă expun primejdiei pentru un prieten și dacă e datoria mea chiar să mor pentru el, ce nevoie mai am de divinație?”

„Iată prima și principala trăsătură a lui Socrate: să nu se irite niciodată într-o discuție, să nu rostească niciodată nimic jignitor, nimic insultător, ci să-i îndure pe cei care îl jigneau și să pună capăt certei.”

„Când văd un om neliniștit, spun: Ce vrea omul acesta? Dacă n-ar vrea ceva ce nu depinde de el, cum ar putea fi neliniștit?”

„Te-ai ostenit să afli ce este un om bun și ce este un om rău și cum ajunge cineva să fie unul sau altul?”

„Așadar, dacă vrei să fii frumos, tinere, trudește la aceasta: la dobândirea excelenței omenești.”

„Ești o ființă umană; iar aceasta este o vietate muritoare care are puterea de a se folosi rațional de reprezentări.”

„Căci omul nu se arată cu degetul, ca o piatră sau ca o bucată de lemn; ci, când cineva arată principiile omului, atunci îl arată ca om.”

„Dar în public nu pretinde mai mult decât ți se cuvine și nu încerca să-ți însușești ce le aparține tuturor.”

„Căci vreau ca boala sau moartea să mă surprindă când nu mă îngrijesc de nimic altceva decât de propria voință, ca să fiu liber de tulburare, liber de piedici, liber de constrângere și în stare de libertate.”

„Nu amesteca, așadar, lucruri care sunt diferite și nu te aștepta, când trudești la un lucru, să faci progrese în altul.”

„Așa cum ne exersăm împotriva întrebărilor sofistice, tot așa ar trebui să ne exersăm zilnic împotriva reprezentărilor; căci și reprezentările ne pun întrebări.”

„Acum (ar trebui să spui) materia la care am de lucrat este înțelegerea mea, cum e lemnul pentru dulgher, cum sunt pieile pentru cizmar; iar treaba mea este folosirea dreaptă a reprezentărilor.”

„Dar mai presus de toate, facultatea conducătoare a cinicului trebuie să fie mai curată decât soarele; iar dacă nu e, el va fi în mod necesar un ticălos viclean și un om fără principii, de vreme ce, încurcat el însuși în vreun viciu, îi va mustra pe alții.”

„Ți se pare rușinos ceea ce nu e fapta ta, ceea ce nu ai pricinuit tu, ceea ce ți-a venit din întâmplare, ca o durere de cap, ca o febră?”

„Oamenii țin lei îmblânziți închiși, îi hrănesc, iar unii îi plimbă cu ei; și cine va spune că leul acesta e liber? Nu e oare adevărat că, cu cât trăiește mai în tihnă, cu atât e mai mult în stare de sclavie?”

„Căci nimeni nu se teme de Cezar însuși, ci se teme de moarte, de exil, de pierderea averii, de închisoare și de dezonoare.”

„Este cu putință ca cel care dorește vreunul dintre lucrurile care depind de alții să fie liber de piedici?”

„Căci frica vine din ceea ce aștepți, iar mâhnirea din ceea ce e de față.”

„Căci și actorul bun își păstrează personajul oprindu-se când trebuie să se oprească, mai bine decât dacă ar continua să joace peste timpul cuvenit.”

„Nu face din asta o tragedie, ci vorbește despre ea așa cum este: a venit vremea ca materia (trupului) să se descompună în elementele din care a fost alcătuită.”

„Când, așadar, nici nu mă tem de ceva ce mi-ar putea face un tiran, nici nu doresc ceva ce mi-ar putea da, de ce mai privesc cu uimire (admirație)?”

„Dar dacă oala în care ți se gătea carnea s-ar sparge, trebuie să mori de foame pentru că nu ai oala cu care erai obișnuit?”

„Căci libertatea nu se dobândește prin împlinirea dorințelor oamenilor, ci prin înlăturarea dorinței.”

„Greutățile sunt cele care arată caracterul oamenilor. De aceea, când te întâmpină o încercare grea, amintește-ți că ești ca tânărul neîncercat cu care se luptă Dumnezeu, antrenorul.”

„Care e prima îndatorire a filosofului? Să lepede îngâmfarea: căci e cu neputință ca omul să înceapă să învețe ceea ce crede că știe.”

„Niciun lucru mare nu ia naștere dintr-odată, după cum nu se naște dintr-odată nici ciorchinele de struguri, nici smochina. Dacă îmi spui acum: «Vreau o smochină», îți voi răspunde că e nevoie de timp. Să înflorească mai întâi, apoi să-și dea rodul, apoi să se coacă.”

„Căci nu moartea sau durerea sunt de temut, ci frica de durere sau de moarte.”

„Orice obicei și orice facultate se întăresc și se consolidează prin faptele potrivite lor: facultatea de a merge, prin mers; cea de a alerga, prin alergat. Dacă vrei să ai facultatea de a citi, citește; dacă vrei pe cea de a scrie, scrie.”

„Trebuie să facem tot ce putem mai bine cu lucrurile care depind de noi, iar restul să-l luăm așa cum ni-l dă natura.”

„Oriunde aș merge, îmi va fi bine: căci nici aici nu locul mă făcea să-mi fie bine, ci judecățile mele, iar pe acestea le voi lua cu mine, căci nimeni nu mi le poate răpi.”

„Când ți se aduce o veste tulburătoare, ține minte că nicio veste nu poate atinge ceva din domeniul voinței.”

„Căci nu sunt nemuritor, ci om, o parte a universului, așa cum ora e o parte a zilei. Ca ora trebuie să fiu aici și ca o oră să trec.”

„De un singur lucru să te păzești, omule: vezi cu ce preț îți vinzi voința. Dacă nu faci nimic altceva, măcar nu-ți vinde ieftin voința.”

„Niciun om nu este stăpânul altui om; stăpânii lui sunt doar moartea și viața, plăcerea și durerea.”

„Așa cum actorii slabi nu pot cânta singuri, ci numai împreună cu mulți alții, tot așa unii oameni nu pot umbla singuri. Omule, dacă valorezi ceva, trebuie să umbli singur, să vorbești cu tine însuți și să nu te ascunzi în cor.”

„Ce ai vrea, așadar, să te găsească moartea făcând? În ce mă privește, aș vrea să fiu găsit ocupat cu o lucrare omenoasă, oricare ar fi ea – ceva nobil, binefăcător, care slujește binelui comun.”

„Dacă vrei, așadar, să nu fii înclinat spre mânie, nu-ți hrăni obiceiul mâniei, nu pune paie pe foc. Pentru început, stai liniștit și numără zilele în care nu te-ai mâniat.”

„Plecarea în străinătate e o schimbare mică; moartea e o schimbare mai mare – din ceea ce este acum nu în ceea ce nu este, ci în ceea ce nu este acum.”

„Arată-mi pe cineva care e bolnav și totuși fericit, în primejdie și totuși fericit, pe moarte și totuși fericit, în exil și fericit, în dizgrație și fericit.”

„Spune-ți mai întâi ce fel de om vrei să fii; după ce ai hotărât aceasta, urmeaz-o în tot ce faci.”

„Când îți slăbești atenția pentru puțin timp, nu-ți închipui că o vei putea recăpăta după bunul plac, ci ține bine minte că greșeala ta de azi te va pune în mod necesar într-o poziție mai rea pentru alte prilejuri.”

„Căci unde altundeva e prietenia, dacă nu acolo unde sunt loialitate și onoare, unde oamenii dau și primesc ce e bun, și nimic altceva?”

„Ei bine, ce folos are atletul de la cel care se luptă cu el? Cel mai mare. Tot așa, cel care mă insultă mă ajută să mă antrenez pentru luptă: mă antrenează să fiu răbdător, nepătimaș, blând.”

„Nefericitule, nu te mulțumești cu ce vezi zi de zi? Poți vedea ceva mai bun sau mai mare decât soarele, luna, stelele, pământul întreg, oceanul?”

„Îmi vei pune în lanțuri piciorul – da; dar voința mea – nu, nici Zeus nu o poate birui.”

„Nu vrei, așadar, să privești alaiul și sărbătoarea cât ți se îngăduie, iar apoi, când Dumnezeu te scoate de acolo, să te retragi închinându-te în fața Lui și mulțumindu-I pentru ce ai auzit și ai văzut?”

„Amintește-ți că nu doar dorința de funcții și de bogăție îi face pe oameni josnici și supuși altora, ci și dorința de liniște, de răgaz, de călătorii și de învățătură.”

„Dacă ți-ai pierde priceperea în gramatică sau în muzică, ai socoti pierderea o pagubă; dacă e să pierzi onoarea, demnitatea și blândețea, socotești asta un nimic?”

„Școala filosofului, domnilor, este cabinetul unui medic. Trebuie să ieșiți de acolo cu durere, nu cu plăcere.”

„Cel care se amestecă mult cu alți oameni, fie la vorbă, fie la o petrecere cu vin, fie în general pentru viața socială, trebuie fie să ajungă el însuși ca ei, fie să-i aducă pe ei după chipul lui.”

„Nu vrei să pui mai întâi această temelie – adică să-ți cercetezi decizia și să vezi dacă e sănătoasă sau nu – și abia apoi să clădești pe ea fermitatea și hotărârea ta de neclintit?”

„Omul bun și nobil nu se ceartă cu nimeni și, pe cât îi stă în putere, nu-i lasă nici pe alții să se certe.”

„Nu e mai bine să ai respect de sine decât să fii bogat?”

„E cu putință să scapi cu totul de greșeală? Nu, e cu neputință; dar e cu putință să-ți îndrepți neîncetat mintea spre a evita greșeala.”

„Și totuși ne frământăm pentru bucățica noastră de trup, pentru bruma noastră de avere, pentru ce va crede Cezar, dar nu ne frământăm deloc pentru ceea ce este înăuntrul nostru.”

„În teorie e destul de ușor să-l cercetezi și să-l combați pe cel neștiutor, dar în viața practică oamenii nu se lasă puși la încercare, iar noi îl urâm pe cel care ne cercetează și ne dă în vileag.”

„Dar adevărata călăuză, când găsește un om rătăcit, îl aduce pe drumul cel bun, în loc să-l părăsească cu o batjocură sau cu o insultă.”

„Omul se poate întâlni cu adevărat cu omul numai când ajunge să-i înțeleagă convingerile și i le arată, la rândul său, pe ale lui.”

„Când îl vezi pe altul într-o funcție, pune în cumpănă cu funcția lui faptul că tu nu ai nevoie de funcție; când îl vezi pe altul bogat, uită-te ce ai tu în schimb.”

„Nu vrei, așadar, să-i lași pe ceilalți în pace și să devii propriul tău învățător și propriul tău elev?”

„Orice artă, cât timp e predată, e obositoare pentru cel nepriceput și neîncercat în ea.”

„Ei bine, când ești singur, ar trebui să numești asta pace și libertate și să te socotești egalul zeilor; când ești printre mulți oameni, n-ar trebui să numești asta mulțime, gloată sau neplăcere, ci zi de sărbătoare și serbare, și astfel să primești toate lucrurile cu mulțumire.”

„Dacă nu e probabil ca binele melcului să stea în cochilie, e probabil ca binele omului să stea în trupul său?”

„Așa cum îi compătimim pe orbi și pe șchiopi, tot așa ar trebui să-i compătimim pe cei orbiți și schilodiți în facultățile lor conducătoare cele mai înalte.”

„Esența binelui și a răului stă într-o atitudine a voinței.”

„Dacă nu ți-ai învățat lecția ca s-o arăți în fapte, atunci pentru ce ai învățat-o?”

„Căci, odată ce le îngădui lucrurilor din afară să stăpânească peste ceea ce e al tău, mai bine te-ai face sclav o dată pentru totdeauna.”

„E greu să unești și să îmbini aceste însușiri – sârguința omului care se dedică lucrurilor materiale și statornicia celui care nu le dă importanță –, dar nu imposibil.”

„Fac doar ce stă în puterea mea: mă înec, dacă trebuie să mă înec, fără teamă, fără să strig sau să acuz cerul, căci știu că ce s-a născut trebuie să și piară.”

„Putem deduce, așadar, că și în domeniul purtării nu e de ajuns doar să vrei să devii bun, ci trebuie să înveți anumite lucruri?”

„Dar dacă e mai bine să vorbești sau să taci, să vorbești într-un fel sau în altul, dacă e potrivit sau nepotrivit – într-un cuvânt, a hotărî prilejul și folosul fiecărei cuvântări –, toate acestea sunt întrebări pentru o singură facultate: cea a voinței.”

„Învață să înduri batjocura, privește în jurul tău, cercetează-te pe tine însuți, ca să ajungi să afli cine ești.”

„Omule, gândește-te mai întâi ce anume întreprinzi; apoi gândește-te la propriile puteri și la ce poți îndura.”

„Poate fi cineva trimis în exil dincolo de Univers? Nu poate. Oriunde m-aș duce, acolo e soarele, acolo e luna, acolo sunt stelele, visele, prevestirile, convorbirea cu zeii.”

„Și mai mult, când imaginația ta (care nu stă în puterea ta) îți mușcă adânc sufletul, luptă împotriva ei cu rațiunea, înfrânge-o, nu o lăsa să prindă putere sau să facă pasul următor, înfățișându-ți ce imagini poftește.”

„Fii așadar treaz și veghează asupra reprezentărilor tale: ceea ce ai în pază nu e un fleac, ci respectul de sine, onoarea, statornicia, un suflet liniștit, neatins de mâhnire, de frică sau de tulburare – într-un cuvânt, libertatea.”

„De aceea nu pot numi pe cineva harnic doar pentru că mi se spune că citește sau scrie, nu, nici chiar dacă cineva adaugă «muncește toată noaptea», dacă nu știu pentru ce muncește.”

„Nu trebuie niciodată să-i lauzi sau să-i blamezi pe oameni pentru însușiri indiferente, ci pentru judecățile lor.”

„Așadar, necurăția sufletului stă în judecățile rele, iar purificarea stă în a sădi în el judecăți drepte; iar sufletul curat este cel care are judecăți drepte, căci numai acesta e ferit de tulburare și de pângărire în lucrările sale.”